Poveste încâlcită

De ceva vreme n-am mai intrat pe blogul acesta. Aici eram o ascunsă și am simțit nevoia să renunț la asta; așa că mi-am făcut un blog, un alt blog.. unde nu mă mai ascund. Asta nu înseamnă că nu mai intru din când în când și pe acesta, însă nu mai prea am nimic de spus. Urmăresc din „umbră” celelalte bloguri care mi-au fost și încă îmi sunt dragi, doar că mă abțin de la comentarii -nu știu nici eu de ce.

Astăzi am intrat din pură întâmplare. Și am găsit un comentariu destul de ciudat, care mă trimitea la o anumită postare a unei.. în fine, domnișoare. N-am nimic cu nimeni și.. nu mă prea interesează problemele altora, dar consider că domnișoara a întrecut măsura. Nu se face să te bagi așa în viața celorlalți, zic și eu..

Din câte am citit, așa puțin, am înțeles că domnișoara este tare supărată că altcineva i-a furat locul din inima băiatului pe care îl iubea -păi nu se face așa ceva, că doar îl cunoaște de mai mult timp și ea l-a văzut prima ! Nu înțeleg cum de a putut să se bage cineva între ei doi.. off.. și nici să nu-i acorde atenție apoi când a scris despre asta în mai multe rânduri.

De obicei, intru doar să verific noile comentarii, nu că ar fi prea multe. M-a amuzat domnișoara care a scris toate astea.. și nu înțeleg de ce a ajuns un comentariu cu postarea respectivă și la mine, că din câte am observat doar persoanele care sunt apropiate de cei doi (care au refuzat să vorbească cu domnișoara .. și așa a decis să se răzbune) au dat pe-acolo, iar eu .. eu n-am nicio legătura cu povestea asta. În fine, îți mulțumesc domnișoară că mi-ai înveselit ziua.

A, domnișoară, îți mai zic ceva : răzbunarea-i arma.. hmm ști tu oare a cui ?


O duminică plăcută vă doresc tuturor !