Aceeaşi bancă.. gânduri diferite

          I-am privit de pe banca aceea pe care mă așezam de fiecare dată când mă simțeam defectă, neimportantă sau pur și simplu singură, le-am memorat fețele și știam cu ce scop merg pe strada aceea, cel puțin îmi închipuiam că știu. Eu.. nu știu ce căutam pe strada aceea, nu era strada care ducea spre locul pe care-l numesc „acasă”. Strada aceea îmi oferea liniștea de care aveam nevoie, mirosul de liliac proaspăt înflorit m-a atras pentru prima dată, apoi păsărelele care n-au încetat niciodată să cânte m-au făcut să revin..și era atât de multă liniște acolo.. De pe banca pe care stau de fiecare dată când am nevoie să fiu singură, doar eu cu mine, îi văd pe toți cei fericiți și cei triști care se plimbă prin parc. Spun cei fericiți și cei triști pentru că nu o singură dată când m-am plimbat prin parc am observat foarte multe fețe învăluite de zâmbete, dar ochii plini de tristețe. Am văzut multe măști, dar mi-a plăcut să privesc undeva după ele, mi-a plăcut să-mi imaginez povestea fiecărei persoane. Îmi aduc aminte că într-o dimineață am văzut o fată plângând pe o bancă, nici măcar nu și-a ridicat privirea spre mine, iar eu am stat tăcută și am privit-o, mi-am închipuit că plânge pentru că el a lăsat-o, mi-am închipuit că i-a oferit tot ce a avut, dar nu a fost suficient, mi-am închipuit că a pierdut tot ce a avut, nu doar dragostea lui. Dar atunci mi-am dat seama că nu e bine, că nu e bine să am doar asemenea povești în minte, mi-am dat seama că am început să văd doar partea tristă a lucrurilor, că am început să renunț la speranța că binele mai poate învinge pentru că eu am renunțat de foarte mult timp la bine . Și atunci cum să le vorbesc celorlalți despre fericire, cum să le vorbesc lor despre schimbare, cum să le vorbesc despre „lucrurile” la care eu am renunțat, despre ideile pe care le-am lăsat undeva în urmă, despre visele pe care le-am abandonat ? Cum să-i înveselesc pe ceilalți, dacă pe fața mea nu mai apare niciun zâmbet, cum să-i fac pe ceilalți să înțeleagă că poți fi puternic și fără el, sau ea lângă tine, că trebuie să ai curajul să fii puternic singur ? Singurătatea ne împinge să facem alegeri nepotrivite, dorința de a ne simți protejați, iubiți în brațele cuiva ne face să ne aruncăm în primele brațe care se deschid în fața noastră, dorința de a vorbi ne face să vorbim cu un necunoscut despre noi . Mi-am privit imaginea din oglindă, în fiecare zi n-am făcut altceva decât să mă distrug, n-am făcut altceva decât să dau vina pe ceilalți, mereu au fost alții vinovații, iar eu am fost victima.

            De astăzi nu. De astăzi nu-l voi mai căuta cu privirea în orice loc  voi păși, oricine ar fi el, de astăzi voi acorda mai mult timp gândurilor mele, pentru că le-am neglijat prea mult timp și acum se luptă, se amestecă și devin insuportabile. Și nu, nu mă voi îneca cu propriile gânduri, nu mă voi lăsa cufundată în întunericul care încearcă să mă ajungă. Nu, nu voi ceda, trebuie să fiu tare.. trebuie.. pentru mine..