Ajutor ?

        -Las-o acolo, întinsă în patul ei, nu încerca să o ridici, nu va vorbi cu tine, nu va vorbi cu nimeni; se luptă cu demonii pe care încearcă să-i țină închiși în câte o cameră a inimii sale. Dar să știi că nu reușește, se minte singură, demonii aceia au ajuns mult prea puternici pentru a lupta singură cu ei, dar ea nu acceptă ajutor, nu mai acceptă nimic.. de la nimeni.

        -De ce face asta ? De ce se distruge singură ?

        -Nu vrea să vorbească, nici măcar mie nu-mi vorbește, am încercat să o ajut, dar mi-a strigat să mă îndepărtez, să o las singură, spunea că nu are nevoie de milă. Nu i-aș fi oferit mila mea, ci iubirea mea, i-aș fi fost alături în lupta pe care o poartă pentru că are nevoie de ajutor, dar a spus că vede asta în ochii mei. Mi-a vorbit despre moarte, îmi spunea că este foarte greu să-i spui unei persoane dragi că va muri, spunea că este și mai greu să-ți iei la revedere de la cei dragi, sau cei care-ți erau odată dragi.

        -Nu o putem lăsa așa. Ceva se întâmplă cu ea, ceva rău.

        -Știu, mi-am dat seama, dar este în acea fază în care n-o mai interesează, în care trebuie să găsească singură motivele pentru care trebuie să lupte în continuare, trebuie să deschidă singură ochii și să se ridice din balta de noroi în care a căzut; noi nu o mai putem ajuta, nu putem face nimic pentru ea pentru că nu o cunoaștem, nu știm prin ce a trecut, nu știm ce a ascultat, ce a văzut, ce a pățit. A avut o viață grea, dar nu știm nici măcar un sfert din tot ce i s-a întâmplat. Trebuie să o lăsăm să se ridice singură, la fel ca de fiecare dată. Mi-a vorbit despre o persoană importantă în viața ei care a murit, spunea că nu a murit în adevăratul sens al cuvântului, ci că a murit atunci când ea a oferit doar lovituri unde trebuia să ofere dragoste. Spune că nu merită iubirea, spune că nu merită fericirea. Las-o acolo.. să zacă în sângele care i se scurge în fiecare zi câte puțin, las-o să moară dacă asta își dorește.

        -Dar nu putem face asta ! Nu putem să o lăsăm acolo, ar însemna moarte sigură, moartea sufletului ei. Cum rămâne cu tot ce-și dorește să facă ? Cum rămâne cu visele ei ? Cum rămâne cu puștoaica aceea veselă pe care o știam ?

        -A dispărut, acceptă asta. Nu mai trage de ea, nu o mai chinui, las-o în pace să plece, are nevoie de asta, n-o ține cu forța. Mi-a spus că te-a iubit, las-o să plece, dacă îi vrei binele.