Nu înțeleg de ce toată lumea se agită doar atunci când ai vreo problemă serioasă, cum ar fi să fii la un pas de operație că cine știe ce ți-au găsit peste noapte, sau Doamne ferește să fii la un pas de moarte. Brusc, viața ta devine un fel de poveste pe care toți se simt datori să o spună, toți își aduc aminte lucrurile micuțe pe care le-ai făcut în urmă cu n ani și așa mai departe. Dintr-odată devii mai important decât sperai vreodată să fii pentru niște persoane care au fost prezente într-o mare perioadă de timp din viața ta.
Te aștepți ca o persoană să iubească cele mai micuțe detalii care te alcătuiesc, te aștepți să observe urma de verde care se strecoară în ochii tăi când ești fericit (un exemplu aleator) și te aștepți să te strângă în brațe înainte să spui că nu ți-e bine. Și ești dezamăgit, pentru că ai așteptări prea mari, încă mai speri că prințul pe calul alb va apărea și te va salva din haosul în care trăiești. Dar nu vine pentru că atunci când a venit pe un măgar l-ai alungat, aștepți calul alb, calul acela minunat la care visezi de când ești mică și de-aia n-ai acceptat altceva.
Nu o să vorbesc despre visele băieților pentru că nu sunt în măsură, sunt încă prea mică pentru a putea să scriu despre ei pentru că pentru mine ei reprezintă , încă, un mister.
Există persoane care se agață de cele mai micuțe gesturi, se agață de melodiile care le amintesc de trecut și încearcă în fiecare zi să-și facă planuri noi pentru a-și recăpăta trecutul perfect, sau cel puțin perfect în viziunea lor. Dar când vom înțelege noi, oamenii, că se numește „trecut” pentru că a trecut ? Trebuie lăsat acolo, în spatele nostru, trebuie să învățăm câte ceva din lecțiile pe care le-am primit de la persoanele care au trecut prin viața noastră, dar trebuie să înțelegem și că nu toate acele persoane au apărut în viața noastră pentru a rămâne acolo, poate că unele vor rămâne doar în sufletul nostru, altele poate nici măcar acolo. Păstrează persoanele care ți-au oferit ceva, persoanele care și-au arătat sufletul în fața ta, persoanele care ți-au vrut binele și au încercat să-ți explice ceva important, păstrează-le în sufletul tău, nu trebuie să vorbești despre ele în fiecare zi.
Nu, nu înseamnă că dacă nu vorbești în fiecare zi despre o anumită persoană, acea persoană nu a însemnat ceva pentru tine. Persoanele pe care le ținem ascunse într-un colțișor al sufletului, acele persoane pe care nu vrem să le împărțim cu ceilalți înseamnă foarte mult. Păstrez multe astfel de persoane în sufletul meu, iar astăzi am mai adăugat încă un nume acolo, într-un colțișor mai mare al sufletului meu. M-am obișnuit cu ideea că atunci când minți, pierzi pentru totdeauna pe cineva, am înțeles că fiecare greșeală se plătește, că fiecare cuvânt rămâne întipărit undeva, în mintea cuiva, poate chiar în inima cuiva.
Astăzi am înțeles că viața e scurtă, mult prea scurtă și nu avem timp să ne plângem într-una de milă, că trebuie să învățăm să luptăm pentru ceea ce ne dorim și să lăsăm dezamăgirile, suferințele și amintirile să facă parte din noi, dar nu să ne conducă.
Astăzi am învățat și înțeles multe.
Există persoane care se agață de cele mai micuțe gesturi, se agață de melodiile care le amintesc de trecut și încearcă în fiecare zi să-și facă planuri noi pentru a-și recăpăta trecutul perfect, sau cel puțin perfect în viziunea lor. Dar când vom înțelege noi, oamenii, că se numește „trecut” pentru că a trecut ? Trebuie lăsat acolo, în spatele nostru, trebuie să învățăm câte ceva din lecțiile pe care le-am primit de la persoanele care au trecut prin viața noastră, dar trebuie să înțelegem și că nu toate acele persoane au apărut în viața noastră pentru a rămâne acolo, poate că unele vor rămâne doar în sufletul nostru, altele poate nici măcar acolo. Păstrează persoanele care ți-au oferit ceva, persoanele care și-au arătat sufletul în fața ta, persoanele care ți-au vrut binele și au încercat să-ți explice ceva important, păstrează-le în sufletul tău, nu trebuie să vorbești despre ele în fiecare zi.
Nu, nu înseamnă că dacă nu vorbești în fiecare zi despre o anumită persoană, acea persoană nu a însemnat ceva pentru tine. Persoanele pe care le ținem ascunse într-un colțișor al sufletului, acele persoane pe care nu vrem să le împărțim cu ceilalți înseamnă foarte mult. Păstrez multe astfel de persoane în sufletul meu, iar astăzi am mai adăugat încă un nume acolo, într-un colțișor mai mare al sufletului meu. M-am obișnuit cu ideea că atunci când minți, pierzi pentru totdeauna pe cineva, am înțeles că fiecare greșeală se plătește, că fiecare cuvânt rămâne întipărit undeva, în mintea cuiva, poate chiar în inima cuiva.
Astăzi am înțeles că viața e scurtă, mult prea scurtă și nu avem timp să ne plângem într-una de milă, că trebuie să învățăm să luptăm pentru ceea ce ne dorim și să lăsăm dezamăgirile, suferințele și amintirile să facă parte din noi, dar nu să ne conducă.
Astăzi am învățat și înțeles multe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu