Greu, e din ce in ce mai greu.. tot. Sa ma regasesc pe mine ? Azi dupa foarte mult timp, am avut curajul sa vorbesc despre mine, despre rani vechi, care inca mai sangereaza pentru ca n-au fost "operate" la timp de "medici" competenti. Si e trist sa vezi ca nu-i pasa nimanui, ca cei din jurul tau te privesc cu mila si atunci.. parca regreti ca ai zis ce ai zis, ca ai avut curajul sa-ti dai jos bluza si sa-ti arati rana din piept care e acoperita de sutienul negru ca sa nu se vada petele de sange, sange negru si el, negru de la atata drama, de la atata tristete si dezamagiri. Si in aceste momente as fi in stare sa iau un bisturiu in mana si sa-mi "tratez" singura rana, dar mi-e frica.. daca nu fac ceva bine si.. si pierd orice sansa de a ma vindeca ? Frica asta ma distruge, mi-e frica de oameni in general, doar pentru ca am fost ranita de cativa, stiu ca nu e bine.. dar.. dar deocamdata nu pot schimba asta. Gandurile mele o iau razna, niciodata nu e destul "timp pentru tine", gandurile iti cer mai mult si mai mult, iar eu n-am ce sa mai ofer, am ramas fara puteri.
Am ramas fara cuvinte, nu tocmai fara cuvinte, ci fara glas. N-am mai putut sa le dau viata, n-am mai putut sa spun tot ce gandesc, asta pentru ca mi-am dat seama mult prea tarziu ce am avut.. Dar.. acum voi lupta, voi lupta din nou, iar daca nu voi putea recupera ceea ce am avut, voi lupta pentru altceva, voi gasi noi vise, dar acum nu le pot abandona pe cele vechi, nu pot sa le las fara sa stiu ca am dat tot ce am avut si tot ce am putut. Si poate ca gresesc, poate ca nu fac bine, dar.. din greseli invat.. n-ar putea nimeni sa-mi spuna ce sa fac, nu ar putea nimeni sa-mi spuna sa nu mai visez.. sau ar putea, dar n-as mai asculta. Sunt visele mele, iar daca e cineva ranit din toata povestea asta, eu voi fi aceea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu