Avem nevoie de fapte, nu de cuvinte

În fiecare zi încerci să le vorbești, încerci să le spui ce gândești și ce vrei să schimbi. În fiecare zi vorbești din ce în ce mai încet doar pentru că ai impresia că te ascultă tot mai puțini, și așa și este. Ajungi să taci pentru că nu mai ai încredere nici măcar tu în ceea ce zici, doar pentru că ei nu te ascultă. Și ce-ai rezolvat atunci ? Ții în tine totul, devii un mort care merge, ești în căutarea fericirii dar nu faci nimic concret pentru a fi fericit. Să știi că fericirea n-o poți cumpăra, n-o poți păcăli, ea te păcălește pe tine. Fericirea ți-o faci chiar tu. 

Ești singurul care poate schimba ceva și nu te mai obosi să le vorbești lor despre schimbare, începe să acționezi, când vor primi dovezi, când vei trece la fapte.. abia atunci poți încerca să-i convingi și pe ei, dacă asta îți dorești. 

Nu-ți spun să nu mai visezi, dar îți spun să te gândești mai bine, îți spun să te gândești mai bine dacă visele alea merită să lupți pentru ele, dacă asta îți dorești cu adevărat. Nu-ți dori să devii informatician doar pentru că ai un salariu bun, doar pentru că așa vrea mama și tata, caută acolo în adâncul sufletului tău ce vrei să faci. Lasă-i, lasă-i să vorbească, lasă-i să te critice oricum n-ai nimic de pierdut, nu dacă ești împăcat cu tine și știi că lupți pentru ceea ce-ți dorești. 

Televizorul te prostește, ce poți învăța de la „vedetele” care apar în fiecare zi ? Cum să te dezbraci mai mult, cum să te cerți ? Noi înjurături ? N-ai nimic de învățat, doar cum să fii penibil. Spunem că nu se mai pune accentul pe școală, dar tinerii din ziua de astăzi ce fac ? Comentează și ei că așa e, dar când ajung acasă, în fața caietului, în fața cărții brusc „cheful” de a învăța dispare. Și atunci ce ? Totul merge în jos și se duce din ce în ce mai jos. 

Și te întreb.. crezi și tu la fel ?