O nouă zi, un nou început

     
       Ce dimineață frumoasă ! Soarele m-a trezit cu razele sale jucăușe. Ochii mi s-au deschis leneși, după doar trei ore de somn cred că e de înțeles. Cu mișcări lente m-am ridicat din pat și am pășit ușor spre fereastră. Îmi aduc aminte că azi-noapte am stat în același loc și am privit stelele, deși aseară aveam o stare de melancolie acum mă simt plină de viață. Deschid geamul și las aerul proaspăt al dimineții să-mi mângâie pielea, adierile ușoare ale vântului să se joace în firele mele rebele de păr, păr care acum strălucește datorită soarelui, pare atât de plin de viață.. chiar și el. Aud câteva păsărele cântând, cât de dor mi-a fost de toate astea ! Oare când am încetat să mă mai bucur de o dimineață normală de primăvară ?
Cu pași mici, dar hotărâți, m-am îndreptat spre oglindă. Peria era în același loc în care am lăsat-o azi-noapte, după ultima mea încercare de a cădea în jocul somnului. Mi-am trecut-o ușor prin părul care acum părea blond. Acum nu mă mai deranjează atât de mult șatenul deschis al părului meu, m-am obișnuit cu această culoare și n-aș schimba-o. Cu siguranță am nevoie de niște haine, nu pot ieși din camera mea în cămășuța mea de noapte, îmi trag repede halatul alb și subțire și mă îndrept cu pași timizi spre baie. Casa este cufundată în tăcere, iar eu n-aș vrea să o deranjez. După câteva minute ies din baie curată și mă îndrept spre hainele care mă așteaptă pe pat, le îmbrac și în câteva minute îmi prind și părul cu câteva agrafe lăsându-l mai liber decât de obicei pe acasă.
Mă simt liniștită, ca și cum urmele nopții nedormite au fost șterse, ca și cum aș fi pus capul pe pernă în jur de ora 23 și m-am trezit acum, dar adevărul e altul: capul pe pernă l-am pus la 1, dar.. de adormit a fost abia după ora 6. Mă simt odihnită, aș putea spune.. chiar fericită.
De foarte multe ori trebuie să știm când trebuie să dăm drumul chiar și sentimentelor, căci nu le putem păstra pentru totdeauna în inimă dacă ne fac rău, trebuie să renunțăm la o luptă pe care o purtăm fără nicio șansă de a câștiga, trebuie să renunțăm după ce am făcut tot ce se putea face. De acum, când voi vedea o persoană care a făcut parte din viața mea, o să-i zâmbesc prietenos și poate că dacă suntem la distanță îi voi face și cu mâna. Sentimentele urâte, care-mi înjosesc sufletul le voi da uitării și voi păstra doar amintirile plăcute. Cu toții merităm o a doua șansă, cu toții merităm să încercăm să fim mai buni, să fim fericiți.
Cred că am putea cu toții să încercăm să fim mai buni. Schimbarea pe care vrem să o vedem în ceilalți trebuie să pornească de la noi.

Și când o femeie vrea să schimbe ceva, întotdeauna începe cu părul, așa că lungimea părului meu a fost redusă destul de mult, dar mă simt mai bine așa, mă plictisisem să-l am tot lung, deși îmi pare puțin rău după el.. dar crește el. „Lucrurile sunt trecătoare”.
Vă doresc o zi cât mai frumoasă !