Negru.

Masca jos, acum !

Am rămas dezbrăcată în fața ta și în fața lunii; dar nu fără haine, ci fără zidul pe care l-am ridicat între noi din orgoliu, uite-mă, stau în fața ta, gata să-ți mărturisesc adevărul la fiecare întrebare pe care mi-o pui. Da, în seara asta asta voi face. Nu-mi este teamă să-ți spun ce simt, mi-este teamă doar de ceea ce vei spune tu.. dar acum taci, nu vreau să ascult, lasă-mă să termin.

Nu ai vrut niciodată să încerci să-mi înțelegi sentimentele, nu, n-ai vrut niciodată să încerci să te pui în locul meu, nu te condamn, nici eu nu am încercat să mă pun în locul tău; suntem chit. Mi se părea imposibil să-ți spun asta, dar știi , te înțeleg. Da, chiar o fac. N-ai fost egoist, nu.. eu am fost cea egoistă, eu n-am știut niciodată să ascult ce aveai de zis; te-am învinovățit întotdeauna pentru că era mai ușor, pentru că eram obișnuită să găsesc vinovați, în loc să-mi asum greșelile. Da, am greșit și cred că este pentru prima dată când recunosc asta, sincer.

Taci, nu mai spune nimic; ai strica totul. Cuvintele au stricat tot, cuvintele mele, apoi ale tale. Da, eu sunt cea vinovată din nou. Și eu aș fi plecat dacă aș fi fost în locul tău, nu mi-ar fi păsat și nu, nu ți-aș fi fost alături pentru că sunt defectă. Credeam că.. e vina ta, că tu ai fost.. vinovat.. nu , nu ai fost doar tu.. și luna mă privește pe fereastră.. și tu nu ești; și nu citești asta.. ești departe.