marți, 23 aprilie 2013

Ultima cafea împreună


       Știam din prima clipa în care s-a oprit în spatele meu că e acolo; i-am simțit parfumul și n-aș fi putut să mă înșel, era singurul care s-ar fi oprit în spatele meu fără să spună vreun cuvânt. Dar scenariul a fost schimbat de data aceasta, mâna i s-a plimbat pe umărul meu, îi simțeam degetele înghețate chiar și prin bluză. Știam că o cafea avea să-i prindă bine, însă n-am îndrăznit să mă întorc, n-am îndrăznit nici măcar să mă mișc. Cu mâna cealaltă mi-a cuprins mijlocul și m-a tras mai aproape de el, șoptindu-mi din nou obișnuitele minciuni; căci amândoi eram dependenți de aceste minciuni, ne hrăneam în fiecare zi cu ele, iar când eram sătui uitam de existența celuilalt, revenind la același joc din nou când eram înfometați.
       Dar de data aceasta nu l-am lăsat să-și interpreteze rolul până la sfârșit, l-am lăsat în mijlocul camerei cu brațele goale. Cu două cafele fierbinți, îmbrăcată în cămașa lui, i-am cerut să mă asculte.. pentru ultima dată. Nu mai suportam, nu mai suportam jocul acela stupid; jocul dragostei, cum îl numisem chiar cu o seară înainte în jurnal. Aveam nevoie de aer, aveam nevoie de o persoană care să înțeleagă că nu sunt un obiect pe care-l poate folosi când are chef, că am sentimente și că.. nu mai sunt la fel de naivă. Și mai voiam să-i spun că am reușit, că am realizat ceea ce mi-am propus, voiam să-mi împart bucuria cu el.. pentru că încă mai credeam în minciunile lui, voiam să cred.
       Dar el nu mă asculta, indiferența i se citea pe față, el.. nu mai era acolo. Atunci de ce să mai rămân eu ? De ce să nu alung toate astea din viața mea, de ce să nu fac o fereastră în plus dacă am o cameră întunecată ? L-am alungat, i-am alungat minciunile, atingerile, am alungat chiar și amintirea lui, am înlocuit parfumul lui cu cel al zambilelor; momentele petrecute în brațele sale le-am înlocuit cu momentele în care am ales să călătoresc prin alte lumi, prin intermediul cărților. În scurt timp, avea să devină doar un „el” de care aveam să-mi amintesc din când în când.

      

                   

      Viața merge mai departe, tu trebuie să mergi mai departe. Întotdeauna poți, trebuie doar să vrei. Uneori e mai bine să renunți, să renunți la tot ce-ți face rău.

4 comentarii: